Cele mai recente știri publicate de Recorder, într-un singur flux.
În ultimul deceniu, Educația a fost condusă de „ministrul-genunche”, apoi de „ministrul-pamblică”, a preluat ștafeta „ministrul-pepsiglas”, iar de curând și-a încheiat mandatul și un ministru-cabotin, amator de versuri infantile despre văcuță și inteligență artificială.
În această ediție, Mihai Radu e supărat pe românii care se comportă ca niște babalâci când văd la televizor protestele tinerilor din Franța sau Italia. Să-l vedeți cum face când vede blănurile social-democrate!
În cea mai călduroasă zi din vara lui 2021, doi bărbați au murit îngropați de vii de un mal de pământ care s-a prăbușit peste ei, în centrul Bucureștiului, lângă Biblioteca Națională. Marius Moise avea 52 de ani, iar Apostol Costache, 58 de ani. Alți patru oameni au fost răniți.
Pe 3 noiembrie, în Statele Unite ale Americii au loc alegerile de la jumătatea mandatului prezidențial, cunoscute sub numele de „midterms.”
Protestele din Franța și din alte state europene au provocat reacții puternice în spațiul online românesc, comentatorii concentrându-se mai degrabă asupra violențelor care au avut loc, decât asupra motivelor care au scos mii de oameni în stradă.
În anul în care România comemora împlinirea unui deceniu de la „Colectiv”, în Macedonia de Nord și în Elveția au avut loc două incendii asemănătoare. Ambele au omorât pe loc câteva zeci de oameni.
Dacă treceți prin fața sediului PNL, veți auzi niște țipete ascuțite, provocate de o durere aparte, numită opoziție. Numai baronii locali pot înțelege barbaria acestui diagnostic, după atâția ani în care doicile PSD i-au legănat la putere și i-au îngrășat cu lapte și miere din cămara statului.
În această ediție, Mihai Radu realizează cât de gravă e situația. A ajuns săracul UDMR să spună un „nem” răspicat guvernării după metoda diplomatul. Vremurile sunt aproape, colegi de țară!
Liberalii se pregăteau să celebreze 7 ani neîntrerupți de guvernare, cu toate că n-au câștigat niciun rând de alegeri în acest interval. Pierzi, dar câștigi, aceasta a fost deviza PNL în ultimul deceniu.
În primăvara acestui an, Recorder a publicat investigația „Poliție aservită” , în care am arătat cum o bună parte a funcțiilor de conducere din Poliția Română sunt ocupate prin împuternicire, de ofițeri cu competențe îndoielnice, aflați la mâna politicienilor care controlează Ministerul de Interne.
În ultimele luni, Președinta Republicii Moldova Maia Sandu, dar și alți înalți oficiali de la Chișinău au început să vorbească deschis despre posibilitatea unirii Republicii Moldova cu România. De partea cealaltă a Prutului, Președintele Nicușor Dan a declarat că România este pregătită în orice moment pentru unirea cu Moldova, dacă asta își vor dori cetățenii moldoveni.
Ce să mai înțelegem din politica românească? Timp de cinci luni, PSD l-a acuzat pe Ilie Bolojan că se ține de scaun. Iar când Bolojan a cedat și a anunțat că votează Guvernul Niculescu, PSD tot n-a fost mulțumit: i-a cerut lui Ilie să rămână la prăvălie. E pentru prima dată în istoria partidului când PSD s-a rugat să nu fie lăsat singur la putere. Pe lumea cealaltă, probabil Ion Iliescu zâmbește amar.
În acest episod, Mihai Radu se uită mai mult pe cer să nu vadă ce e pe pământul nostru strămoșesc. Se caută vinovați, se caută voturi, se caută premieri, dar găsim corupție, junk și mai ales prostie. Întrebarea care contează cel mai mult zilele astea rămâne: Dacă iese scandal, sare Nicușor pentru Luca Niculescu? Sau e tot pe consens politic cu Grindeanu?
Se împlinesc 30 de ani de când gazetarul Cristian Tudor Popescu scria „Rictusul bolșevic“, un editorial care avea să contribuie la schimbare, deci la alegerea lui Emil Constantinescu ca președinte. La finalul mandatului, Emil Constantinescu se declara învins de serviciile secrete. Acum, avem un președinte care-i ține partea unui șef de serviciu secret: General doctor Lucian Pahonțu, care, la Revoluție, a fost scos în stradă de Securitate, nu de ideea de libertate. În acest timp, ura din societate a atins un nou prag sinistru: apostolii lui Călin Georgescu i-au cântat veșnica pomenire lui Cristian Tudor Popescu. Oare ce mai urmează?
Pe 10 august 2018, milioane de oameni – din țară și de peste hotare – au văzut, în direct, la televizor, cum într-un stat membru UE cetățenii erau călcați în picioare de autorități pentru că au îndrăznit să-și conteste conducătorii în stradă. A fost un moment de regres democratic comparabil cu Mineriadele din anii ‘90.
Poate că a patra nominalizare va fi cea norocoasă: Nicușor Dan l-a desemnat aseară pentru funcția de prim-ministru pe Luca Niculescu.
Guvernul Mureșan nu a reușit să obțină votul de încredere al Parlamentului, iar România are nevoie în continuare de un guvern cu drepturi depline.
Justiția din România nu e legată strâns la ochi, ca semn de imparțialitate totală. Uneori, e legată de mâini și de picioare, tocmai de legile strâmbe care ar trebui să facă dreptate. Alteori, trage cu ochiul la inculpați și se lasă influențată, chiar sedusă de politicieni, oameni de afaceri și alte specimene care țin cont de o singură lege: legea junglei.
În acest episod, Mihai Radu îi strică toate combinațiile lui Călin G.. Data viitoare, sigur nu mai pică nimeni în plasa cu „dă-mi și mie un milion să fac o poză cu el!”. Trecem de la președintele neales la cel ales. Nicușor Dan a găsit rețeta fericirii: bucuriile mici și dese, cheia marilor succese.
Președintele Nicușor Dan s-a apucat să rezolve ecuația politică restantă. Și, la fel ca la olimpiadele de matematică, mai întâi și-a luat un timp de gândire: trei luni. Iar când toată suflarea politică aștepta o soluție ingenioasă, un șah politic în mai multe dimensiuni, Nicușor Dan a scos din plic un nume lăsat peste vară la macerat: Siegfried Mureșan.
Nicușor Dan a reușit într-un an de mandat să piardă o bună parte din susținerea celor care l-au votat, înregistrând, potrivit sondajelor, una dintre cele mai rapide scăderi ale cotei de încredere dintre președinții României.
La 36 de ani de la Revoluție, fantomele Securității nu doar că bântuie încă societatea, dar conduc instituții-cheie în democrație. Șeful SPP, Lucian Pahonțu, e doar exemplul proaspăt dintr-o listă lungă a celor care au slujit regimului totalitar, apoi s-au convertit peste noapte, ca la apel, la valori și principii democratice.
În primul episod din acest sezon, Mihai Radu se întreabă multe: Vom scăpa de securiști sau mai degrabă vor scăpa securiștii de noi? De ce nu l-a desemnat încă Nicușor premier pe Pahonțu, tehnocratul de la baricadă? Cum naiba am nimerit din nou un președinte a cărui agendă e cu totul alta decât cea a societății? Dar să nu uităm că a început școala, sau ce a mai rămas din ea. Au venit și rezultatele testelor Pisa. Sunt mai degrabă pizza. Spre final, de ce e Călinge în turneu mai ceva ca Metallica?
În această ediție, Mihai Radu a fost dat afară din emisiune. Echipa din spatele lui iese în față, inclusiv misteriosul Matze.
