
Crăciunul copilăriei noastre ținea două-trei zile. Nu avea listă de shopping, nici prea multe fasoane. Sărbătorile veneau cu ger de crăpau pietrele, cu portocalele puse deoparte din timp, cu miros de sarmale care te îmbia dintr-o curte în alta. Crăciunul, în nordul Dobrogei — acolo unde ne-am petrecut noi adolescența — venea odată cu primul colindător care-ți cânta la ușă: „de când seara s-a-nserat/bună seara nu v-am dat/ dar acum dacă vă dăm/ ne primiți să colindăm?”.
Actualitate• Citește știrea pe totuldespremame.ro