Etichete

O tânără din Serbia care sărbătorește azi Crăciunul își amintește cu dor de sărbătorile copilăriei în România. „Acolo aveam miros de brad, de sarmale și multă bucurie. Aici avem stejar uscat, spice de grâu și ritualuri fără voioșie”

O tânără din Serbia care sărbătorește azi Crăciunul își amintește cu dor de sărbătorile copilăriei în România. „Acolo aveam miros de brad, de sarmale și multă bucurie. Aici avem stejar uscat, spice de grâu și ritualuri fără voioșie”

Radmila Ranković are 26 de ani, locuiește în Serbia, lângă Belgrad, și sărbătorește Crăciunul de două ori. O dată ca în România, pe 25 decembrie, dar și pe 7 ianuarie, așa cum o cer tradițiile sârbești. Pentru că mama sa este româncă, până pe la 6-7 ani Radmila a petrecut sărbătorile de iarnă la bunicii materni. Își amintește Crăciunul românesc – cu brad verde, cu multe culori, cu zarvă, cu voci de copii care cântau colinde și cu sentimentul acela limpede că sărbătoarea asta e despre bucurie. După ce a început școala, România a devenit o destinație mai rară în vacanțele de iarnă, iar Crăciunul principal s-a mutat definitiv în Serbia. Acum îl sărbătorește (și) pe rit vechi, pe 7 ianuarie, cum se întâmplă în această țară. Însă obiceiurile și ritualurile de Božić (Crăciun n.r.) nu-i inspiră aceeași bucurie, nu au „culoare” și nici atâta voioșie cum și-l amintește din casa bunicilor români.