
Radmila Ranković are 26 de ani, locuiește în Serbia, lângă Belgrad, și sărbătorește Crăciunul de două ori. O dată ca în România, pe 25 decembrie, dar și pe 7 ianuarie, așa cum o cer tradițiile sârbești. Pentru că mama sa este româncă, până pe la 6-7 ani Radmila a petrecut sărbătorile de iarnă la bunicii materni. Își amintește Crăciunul românesc – cu brad verde, cu multe culori, cu zarvă, cu voci de copii care cântau colinde și cu sentimentul acela limpede că sărbătoarea asta e despre bucurie. După ce a început școala, România a devenit o destinație mai rară în vacanțele de iarnă, iar Crăciunul principal s-a mutat definitiv în Serbia. Acum îl sărbătorește (și) pe rit vechi, pe 7 ianuarie, cum se întâmplă în această țară. Însă obiceiurile și ritualurile de Božić (Crăciun n.r.) nu-i inspiră aceeași bucurie, nu au „culoare” și nici atâta voioșie cum și-l amintește din casa bunicilor români.
Actualitate• Citește știrea pe totuldespremame.ro