Neputinţa şi „nevoinţa“ statului de a construi pentru viitor: în oraşe lipsesc şcolile noi, iar în sate campusurile pentru educaţie reală. Urbanul are nevoie de extindere, ruralul are nevoie de campusuri. Statul e repetent de 35 de ani, rămas înţepenit între structuri şi pase instituţionale
♦ Ministrul educaţiei crede că nu este treaba lui ca ministru să facă şcoli ♦ Oraşele cresc, satele se depopulează, iar infrastructura educaţională nu ţine pasul ♦ În timp ce reţeaua publică se restrânge, privatul se extinde constant ♦ Statul pare să fi abandonat şantierul educaţiei, în ciuda fondurilor disponibile şi a nevoilor tot mai evidente.